Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor este o ocazie pentru guverne, organizaţii internaţionale şi organizaţii non-guvernamentale de a sensibiliza publicul cu privire la problematica violenţei împotriva femeilor.
Violența împotriva femeilor și fetelor facilitată de tehnologie
Deși violența împotriva femeilor a existat dintotdeauna, abia în ultimele două decenii, aproximativ, comunitatea internațională a început să evidențieze și să definească sistematic această problemă
Ea este abordată din ce în ce mai mult ca „violență bazată pe gen” și recunoscută ca o formă de
încălcare a drepturilor omului.
În 1992, Recomandarea generală a Comitetului Națiunilor Unite (ONU) privind eliminarea discriminării
Discriminării împotriva Femeilor s-a stabilit că violența bazată pe gen este „violența care este îndreptată împotriva unei femei pentru că este femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat” (articolul 6) și că aceasta „este o formă de discriminare care inhibă grav capacitatea femeilor de a se bucura de drepturi și libertăți pe baza de egalitate cu bărbații” (articolul 1).
Ulterior, prima definiție convenită la nivel internațional de violență împotriva femeilor a fost introdusă în 1993 în Declarația Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea violenței împotriva femeilor (articolul 1), care prevede că:
„violența împotriva femeilor” înseamnă orice act de violență bazată pe gen care are ca rezultat, sau care poate avea ca rezultat suferințe fizice, sexuale sau fizice, sexuale, psihologice sau suferințe pentru femei, inclusiv amenințări cu astfel de acte, constrângere sau privarea arbitrară de libertate, fie având loc în viața publică sau privată.”
Lipsa unei definiții comune pentru violența împotriva femeilor și fetelor facilitată de tehnologie face dificilă colectarea de date globale comparabile.
Cu toate acestea, studiile naționale și regionale relevă rate alarmant de ridicate de hărțuire și abuz online:
Una din 10 femei din Uniunea Europeană declară că a fost hărțuită pe internet de la vârsta de 15 ani
Printre acestea se numără primirea de mesaje electronice sau SMS-uri nedorite și/sau ofensatoare cu conținut sexual explicit sau avansuri ofensatoare și/sau nepotrivite pe site-urile de socializare.
În statele arabe, un studiu regional a arătat că 60% dintre femeile utilizatoare de internet din regiune au fost expuse violenței online în ultimul an
Folosind o tehnologie inovatoare de colectare a datelor pe internet, studiul a chestionat aproximativ 11 500 de bărbați și femei utilizatori de internet cu vârsta de peste 18 ani din Irak, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Palestina, Tunisia și Yemen pentru a explora prevalența, impactul și consecințele violenței online asupra femeilor din statele arabe, precum și barierele cu care se confruntă supraviețuitoarele femeilor și fetelor pentru a avea acces la servicii și la raportare. În plus, proiectul a efectuat cercetări calitative privind experiențele violenței online prin prisma organizațiilor societății civile, a femeilor activiste și a furnizorilor de servicii, precum și o cartografiere a legilor și serviciilor existente legate de violența online și facilitată de TIC împotriva femeilor.
În țările din Balcanii de Vest și Europa de Est, mai mult de jumătate dintre femeile prezente online în regiune s-au confruntat cu o formă de violență facilitată de tehnologie în cursul vieții lor
Cercetarea „The Dark Side of Digitalization: Violența împotriva femeilor facilitată de tehnologie în Europa de Est și Asia Centrală” oferă noi perspective cu privire la violența împotriva femeilor facilitată de tehnologie în Europa de Sud-Est și de Est, precum și în Asia Centrală. Acest studiu se bazează pe sondaje cu peste 12 000 de femei din întreaga regiune și pe interviuri cu reprezentanți ai statului și ai societății civile. Cercetarea explorează tipurile și prevalența violenței împotriva femeilor facilitate de tehnologie în 13 țări din regiune – Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kosovo[1], Kârgâzstan, Moldova, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Tadjikistan, Turcia și Ucraina – și consecințele acesteia asupra atitudinilor, experiențelor și accesului la servicii al femeilor și fetelor. În plus, publicația cartografiază peisajul normativ și instituțional existent, precum și rolul și perspectiva părților interesate relevante în furnizarea de servicii de prevenire și sprijin pentru supraviețuitoarele violenței facilitate de tehnologie.
În Uganda, în 2021, aproximativ jumătate dintre femei (49%) au declarat că au fost implicate vreodată în hărțuire online
Conform unui sondaj realizat în 2016 de Comisia Națională Coreeană pentru Drepturile Omului, 85% dintre femei s-au confruntat cu discursuri de ură online.
Violența împotriva femeilor din viața publică
Femeile din viața publică, inclusiv parlamentarii și jurnaliștii, se confruntă cu niveluri ridicate de violență psihologică, hărțuire și amenințări, adesea legate de sexul lor. Aceste forme de violență nu numai că le amenință siguranța personală, dar împiedică și egalitatea de gen și participarea democratică.
Violența împotriva femeilor legiuitoare:
În cele cinci regiuni, 82% dintre femeile parlamentari au declarat că au fost supuse unor forme de violență psihologică în timpul mandatului lor. Acestea au inclus remarci, gesturi și imagini cu caracter sexist sau sexual umilitor, amenințări și hărțuire.
Social media este principala platformă pentru acest tip de abuz, aproape jumătate (44%) dintre femeile parlamentari declarând că au primit amenințări cu moartea, violul, agresiunea sau răpirea la adresa lor sau a familiilor lor.
Șaizeci și cinci la sută dintre femeile parlamentar au raportat că au fost supuse unor remarci sexiste, în principal de către colegii bărbați din parlament.
Violența împotriva femeilor jurnaliste:
Un sondaj global a arătat că 73% dintre femeile jurnaliste au fost supuse violenței online.
20% au declarat că au fost atacate sau abuzate offline în legătură cu violența online pe care au experimentat-o.
Tema de raportare cea mai des legată de intensificarea atacurilor asupra femeilor jurnaliste a fost genul (49%), urmată de politică și alegeri (44%) și drepturile omului și politica socială (31%).
Raportarea violenței de către femei
Mai puțin de 40 % dintre femeile care sunt supuse violenței caută ajutor de orice fel.
În majoritatea țărilor cu date disponibile pe această temă, femeile care caută ajutor apelează la familie și prieteni și foarte puține caută sprijin din partea instituțiilor formale, cum ar fi poliția și serviciile de sănătate.
Mai puțin de 10 % dintre cele care caută ajutor au apelat la poliție.
Legi privind violența împotriva femeilor și fetelor
În 2022, doar 14% din totalul femeilor și fetelor – aproximativ 557 de milioane – trăiau în țări cu o protecție juridică solidă pentru garantarea drepturilor fundamentale ale femeilor.
Impactul legislației privind violența domestică:
Țările cu legislație privind violența domestică au rate mai scăzute de violență din partea partenerului intim decât cele fără astfel de legislație (9,5% față de 16,1%)
151 de țări au legi privind hărțuirea sexuală la locul de muncă, dar numai 39 au legi care interzic hărțuirea sexuală în spațiile publice.
Din cele 165 de țări care au legi privind violența domestică, doar 104 țări au o legislație cuprinzătoare care abordează violența domestică.
Legislație nouă în 2023:
În 2023, Lesotho, Togo și Uzbekistan au promulgat legi care protejează femeile de diverse forme de violență domestică.
Armenia, Guineea Ecuatorială, Iordania, Moldova și Suriname au promulgat legi privind hărțuirea sexuală la locul de muncă.
Lacune în legislație:
Peste 60% dintre țări încă nu au legi privind violul, bazate pe principiul consimțământului.
Mai puțin de jumătate din populația globală de femei sunt protejate de legi împotriva hărțuirii cibernetice.
În total, 139 de țări nu dispun de o legislație adecvată care să interzică căsătoria copiilor.
Datele publicate sunt preluate de pe website-ul UN WOMEN, https://www.unwomen.org/en/what-we-do/ending-violence-against-women/facts-and-figures#83923
În România, legea care reglementează acest domeniu este LEGE Nr. 174/2018 din 13 iulie 2018
care modifică şi completează Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/07/174-mod-217.pdf
O lege mai nouă este LEGE Nr. 30/2016 din 17 martie 2016 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011.
https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/2.-LEGE-Nr-30-din-2016-Conventia-de-la-Istanbul.pdf
Legea nr. 106/2020 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice aduce și o definiție pentru violența cibernetică: „hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima”.
Violența cibernetică a fost inclusă, astfel, în definiția violenței domestice, care se referă, conform Legii nr. 217/2003, la orice (in)acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială ș.a.m.d. dintre soți, foști soți, dintre actuali sau foști parteneri, chiar dacă nu au fost vreodată căsătoriți.
Descoperă mai multe la Carnet de navigator pe internet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un comentariu